2-1 = 0

​

Azi a fost prima zi în care te-am văzut după doua săptămâni de când mi-ai spus ca cel mai rău lucru pe care îl pot face este sa ma îndrăgostesc de tine . În acel moment mi-a fost frica sa îți spun că deja este prea târziu , ca inima mea deja bate numai pentru a fi aproape de tine . Nu ți-am spus-o, dar m-ai privit în ochi și te-ai oglindit în imensa iubire pe care eu o simțeam.

Azi, după atâta timp în care m-ai îndepărtat de tine , ți-am zărit silueta . Mi-a fost frica sa te privesc în ochi, acea pereche de ochi verzi ce m-au privit în feluri ce m-au făcut sa tremur.
Am observat noua tunsoare , dar nu am spus nimic. Pentru ce să-ți ofer importanță? Tu nu ai făcut-o în ultimul timp.
Am vrut sa îți spun un simplu „bună”, dar inima mea bătea cu atâta putere încât dacă rosteam vreun cuvânt, ar fi ieșit din piept și ar fi luat-o la fugă.
Am făcut ce era mai simplu, m-am întors și am plecat.
Am așteptat un semn , un mesaj .. dar bănuiesc ca nu îți mai pasă de mult.
Bănuiesc ca ești prea orgolios pentru a recunoaște ca ai greșit , bănuiesc ca nu vrei sa îți dai seama ca ai rănit persoana ce ar fi încasat un glonț în locul tău.
Frica de a fi rănit te-a împins sa îmi rănești sufletul , frica de a nu putea oferi iubire, te-a făcut sa furi iubirea mea , frica de a nu fi capabil de a ma tine lângă tine, te-a făcut sa ma îndepărtezi.
Tot ce mi-aș dori acum este sa ma iei în brate și să-mi amintesc de ce te iubesc . Dar tu îți îmbrățișezi orgoliul și temerile alegând să mă îndepărtezi de tine.

Eu şi prietenii mei

Azi am făcut o socoteală în prietenie.
Ciudat nu?
Oare cum se face asta?
Păi aduni, înmulţeşti, împărţi iar la urmă scazi.
Media mea în general este de a pierde între 2-3 prieteni pe an.
La început credeam că toată vină este a mea. Credeam că sunt o nebună ce îi sperie.
Azi am pierdut unul, mâine doi.. până când am ajuns la un număr destul de considerabil, şi mi-am dat seama că totul se întâmplă cu un motiv.
În concluzie sunt proastă, sau mai bine spus îmi aleg prietenii prost.
Le dau tot ce pot, îi fac să se simtă importanţi, le arăt câtă importantă au în viaţă mea, iar ei la un moment dat mă tratează că pe un bandaj.
Când sunt răniţi, primul lucru de care au nevoie este bandajul, pentru a le opri sângerarea, pentru a le oferi stabilitate şi încredere. Dar ghici ?!?
După ce se vindecă, aruncă bandajul undeva într-un colţ, fără să îşi dea seama de importantă care a avut-o.
Nu voi fi o prefăcută. Nu sunt perfectă şi nici nu vreau să fiu! Am învăţat că aşa cum eu accept defectele prietenilor mei şi ei ar trebui să o facă. Iar în caz că nu o vor face, uşa este deschisă. Nu oblig pe nimeni să îmi stea alături.
Am prietenii care durează de ani de zile, prietenii care au fost încercate de greu dar care au supravieţuit.
Da, sunt o nebună! Recunosc, dar dacă nu îmi eşti alături în ploaie, să nu aştepţi să îţi fiu alături când soarele răsare !