Azi te-ai întors.

Azi te-ai întors.
Nu pentru totdeauna, ci pentru câteva ore.
Azi am fost eu, azi am fost noi. Din nou. De abia acum mi-am dat seama cât dor mi-a fost de tine.
M-ai strâns la pieptul tău și ai adormit, îmi era dor de acest sentiment. M-am simțit protejată, iubită și alintată. Mi-am așezat palma în dreptul inimii tale, bataiile ei mă făceau să tremur de emoție, iar inima mea a început să bată în aceași ritm cu a ta.
După ceva timp, m-am îndepărtat de lângă tine, pentru a-ți lasă corpul să se relaxeze, oboseala ți se citea pe chip din momentul în care ai pășit pe ușă.
Când ai început să sforăi, un zâmbet și-a făcut loc pe chipul meu. Sunetul care mă enerva în fiecare seară din trecut, acum este că o melodie pentru auzul meu. Știi că până și el mi-a lipsit?
După ceva timp ai simțit că nu mai sunt la pieptul tău și te-ai întors spre mine luându-mă în brațe și așezându-ți capul pe pieptul meu. Cu o mână te-am îmbrățișat iar cu cealaltă mă jucăm în părul tău. Mă simțeam ca o eroină. Aveam atâta putere în mine încât dacă cineva ar fi vrut să se apropie de tine sau să îți facă vreun rău, l-aș fi tăiat în bucăți. Simțeam că te pot proteja, simțeam că pentru tine aș merge până și în Iad dacă aș fi nevoită.
Și atunci am realizat.
Mereu te-am iubit și nu am făcut-o pentru ceea ce ești, ci pentru ceea ce sunt eu în preajma ta.
Îi pot minți pe ei toți, dar nu mă mai pot minți pe mine.