Sunt ultimele rânduri ce le mai scriu la adresa ta. Daca până astăzi am avut atât de multe să îţi spun acum am rămas fără cuvinte, nu pentru ca nu le-aş mai găsi, ci pentru că nu le meriți.
Pana acum te-am numit „regele meu” , „pion” , „distrus” , te-am alintat in mii de feluri iar astăzi te numesc „nimic” .
Ai apărut în viața mea ca o furtuna , iar tot așa ai și dispărut . Norocul meu a fost că nu ai luat nimic cu tine atunci când ai plecat. Nu ți-am permis să iei părți din mine , să mă rupi sau să mă laşi goală.
Am învățat că lucrurile trebuie construite cu răbdare și că nu trebuie să mai am încredere în oameni furtunoși pentru că ei îmi vor fura soarele.
Nu te regret. Te-am vrut în viața mea și te-am avut pentru puțin timp.
Puțin timp în care am învățat atâtea lucruri pentru care îți mulțumesc.
Vedeam în tine bărbatul potrivit pentru mine , dar nu ai fost niciodată.
La noi 1 + 1 nu era egal cu 2 , ci cu -1 .
Dar azi am egalat diferența pentru că 1 – 1 = 0 .